desele vise ilogice

versat în arta de a nutrii

fidel unei cauze vivace

accidentat precum viermele de mătase

se pare că asul nu sare

acul des trece de 90233

fontă și micțiune

grivei elevat în mojicie

prea-nefericitul teoctist

se unge cu alifie

pentru a îi fii înfipt cuțitul mai bine

despre noaptea necunoscută

nu se știe încă totul

ci doar lentoarea vieții de aluminiu

gunoaie pe postament

rezoluție

tehnicul jar egocentric

semnalele erau slabe

jigodii cu praf eterogen

carii extatice deveneau trase

lumea cu tot elanul gri

se va ciopîrți

precum grija într-o zi de mai

bolnav sau cancer limfatic

să tot mai stai în apa din rai

spații pline

pentru ce am trăi acolo?

spre a preîntîmpina ploaia ce creează

spre a înghiți pocalurile cu otravă

din a nopții serenadă

 

ai mai putea străluci fără șansă?

nicicînd ghearele primitoare nu au adiat

prin capetele cu halate străvezii

mînă peste rană șoim dezintegrat

scaiul decupat

fenomenele de pe strada 23 se intensificau

ficat și măduvă pe pardoseală zid din lătrat

doime acuzată de furt și crime

spada sforilor din cristal

necromanție suport inegal

în tonuri

se văd acțiunile acuzative

se surpă crimele motivante

se vor macera astrele bidiviii

nu știu cît timp a mai rămas

actual în tenebre

decedat în impas

coroziv 71%

ai mai pus de la tine?

nu, de la mine nu ia nimeni

atunci cariile ale cui sînt?

ale celor ce dorm prin exod și patimă

îngeri?

în ger sau în ploaie tot aura vieții decade

și spui că s-a terminat totul?

nu, tortul acum începe

sănătatea sfintei doimi

prin alte astre supreme

trec bucăți de hoție alene

se mușcă prin esofag

se surpă prin osul bolnav

s-ar mai opări de ura nu o vom urzi

călărind un hoit benefic

rodul principal e acela de a sării

 

edemic petrec

sinele ca o mărturisire peste verdele tern

opis incandescent maree prin cărbuni

scopul nu vede schilozii de oxigen

amorf opal sau scrierile regăsite

tonul din ce în ce mai jos

iradieri măiestre

palisade oarbe

doar puterea de a nega

te va salva în ultimele clipe

vei fi rece și rigid sau plin de termite

apele de acumulare vor curge pe umărul tău

nu vei mai știi de luna ce apune

nu ești în sicriu ci într-un șanț

împreună cu alte cadavre spui rugăciuni

meritul de a nu înnebuni nu este al tău

iar șobolanii turcoaz aderă la masacru

 

tort în primele clipe

ascunzătoarea stomacului tern acuză

dar nu ai făcut ce nu trebuia

sau acum zaci peste cheile abisului

zigoții beau formol și nu vei înțelege

nu ucizi și disperarea te cuprinde

edemul robiei stîrpite

as ca tren

visele pe oxigen

miriapode calm drenate

ochii storc nectar

anii se pierd în noapte

doza dezamăgirii apoase

fin necrofag exigent

la corpul solemn se văd ape

de n-ar fuge apele

cum dogma e necunoscută

iar armele trec din stea în frig

în robie vor cădea mateloții

mînați de soare pe dig

 

eternul diavol drenat peste case

jurămînt anecdotic filmat

în sila de a vinde colții

lujer din carbid amar ciudat

început în deșteptarea morților deluvieni

Uitată demult în crîngul cu peritonite la preț redus, veșnic confundată cu steagul unei țări a cărei intonații aduce toamna pe gunoaie, casa din dealul mișelesc sugrumat de munții fără epidermă s-a decorat ieri într-un stil pe care nimeni nu îl cerea în mod rapid ci doar anemic cu resturi de cadavre moi pisate egocentric în zgura din vechea cacealma. Norii bisecți nu răzbeau la mal cum încă din voma cutreierată cu bucăți putrezite de pancreas de vițel gurmand stau pe staul toate declarațiile ce nu au fost făcute cu un scop precis dar care strigau atent la stîlpii transpuși microscopic delegat furnal modest eligibil funest. Osemintele adînci jos sau pardoseala nouă se afla veștedă în calea furiei abjecte a tavanului 29 vecin cu seceta dar neclintit din rolul său incandescent precum vidrele agramate ospăț din carnea lor putredă de va renaște defileul aruncat mereu aproape dar invizibil din cauza fondantelor dispuse în unghiul mort de nemișcare în cot.